Arhiva pentru octombrie, 2007| Pagina de arhivă lunară
Muzică
Scrieti un comentariuAm fot aseară la nopţile albe organizate în complexul studenţesc din urbea mea (Timişoara, pentru cei care nu ştiu) şi m-am delectat cu nişte concerte de calitate. Au cântat Staccato, Sanctuar şi Cargo (cel puţin cât am fost eu acolo…). A meritat din plin! Vă las cu o melodie de la Cargo care îmi place mult.. Îmi pare rău însă că nu prea cântă pe la concerte şi alte melodii frumoase de-ale lor, că au destule, fiecare concert are acelaşi repertoriu. Enjoy!
Frământare
Comentarii (4)
A, Theatre of Tragedy… Vino şi ia-mă de aici… Te rog… Du-mă undeva departe, undeva unde nu există tristeţe şi amărăciune. Pereţii albăstrii pot spune o poveste care a început frumos şi se termină trist. Da, ea se tot termină, am rămas într-o continuă terminare a tot ceea ce mi-a făcut inima să tresalte.
Mă opresc puţin…
Nu era decât imaginaţia jucându-mi o festă, măcar mi se mai joacă ceva… să nu disper, să mă ţin tare de frânghie… Să nu cad în hău.. dar mi-e frică de hăuri.. îmi transpiră palmele când le văd! Atunci să nu mă uit în jos. Degeaba… Imaginaţia nu ţine cu mine azi şi îmi vizualizează groapa şi cu ochii închişi, iar palmele îmi transpiră şi alunec pe frânghie, Doamne, nu, nu acolo! Parcă văd că nu mai scap…
Deschid ochii: sunt la masa mea, ora… 5:31 dimineaţa. Îmi vin în minte dimineţi de acum câteva luni, cu pereţi albi şi tavan înalt şi un pat în care nu sunt singur. Îmi privesc mâinile, venele stau să se spargă, de-abia mai pot stăvili fluidele care probabil s-au săturat şi ele de amărăciune…
Merg să dorm, ooo, să vezi acolo, băiete, în somn ce te aşteaptă!
Să mor
Scrieti un comentariu“Foaie verde ca aluna
Aş muri, da’ nu acuma
La toamnă, când o da bruma
În braţe la Caterina!
Of, of, of, să mor cu capul pe prag
Of, of, of, Lângă cine-mi este drag!”
Erau
Erau vremuri când îţi spuneam că te iubesc şi ţi se ridicau colţurile gurii, erau vremuri când îmi spuneai că mă iubeşti şi pieptul mă ridica de pe podea, erau vremuri când mă căutai şi mă găseai, erau vremuri când alergam cu petale în mână, era…
NU MAI SUNT! Nu, nu mai e nimic, nimicul e întunecat, lumina a fost pătată treptat cu negru, bidineaua din mâna ta nu mai ştie să picteze, nu mai ştie decât să stropească, împroaşcă totul cu NEGRU.
(Dar.. ştiu, ştiu că poţi să pictezi frumos, în tine mai e căldură, cred şi…)
Nu! Nu mă mai ia valul! Acum, că am prins în mână ramura de pe marginea apei, ar fi o prostie să îi dau drumul. Îmi place să înot, dar nu non-stop, iar tu eşti o sirenă.
Când voi mai ajunge pe malul apei, probabil că vei scoate capul din apă. Atunci îţi vei da seama: am avut puterea să mă transform şi eu în sirenă şi să trăiesc în apă cu tine, iar tu m-ai gonit… Cu greu am devenit iar om. Tu, însă, nu eşti capabilă de nici o tranformare şi nu trăieşti decât pentru tine. Încearcă, prinde şi tu ramura de pe mal.. Se va rupe.
Lullaby
Un poem de William Blake, pe muzică de Loreena McKennit:
O for a voice like thunder, and a tongueTo drown the throat of war! – When the senses
Are shaken, and the soul is driven to madness,
Who can stand? When the souls of the oppressed
Fight in the troubled air that rages, who can stand?
When the whirlwind of fury comes from the
Throne of God, when the frowns of his countenance
Drive the nations together, who can stand?
When Sin claps his broad wings over the battle,
And sails rejoicing in the flood of Death;
When souls are torn to everlasting fire,
And fiends of Hell rejoice upon the slain,
O who can stand? O who hath caused this?
O who can answer at the throne of God?
The Kings and Nobles of the Land have done it!
Hear it not, Heaven, thy Ministers have done it!
Mailul meu către tine
imi imaginez scenarii in care nici nu deschizi mailuri de la mine, le stergi direct si apoi pui adresa la blocked adresses. “o sa te ia dracu pentru ce mi-ai facut”, vazandu-ma ultima data probabil ca erai multumita, as putea zice mandra. banda rulanta care se misca intr-una, m-a dus si pe mine mai departe, asa cum i-a dus pe ceilalti, iar acum este altcineva in spatele meu pe ea. o hala in care nu exista altceva decat o lampa cu bec de 40w, cu o aparatoare rotunda deasupra-i, iar tu stai in lumina ei surda, trimisa intr-un con desenat de praful din aer. m-am trezit pe banda, apropiindu-ma de tine, apoi viteza ei s-a micsorat, pana a ajuns sa fie insesizabila, poate chiar egala cu zero, cand am ajuns in dreptul tau, iar tu, luminata acum de un soare liber de stransoarea norilor, ai devenit colorata, pulsand de viata, hala pierzandu-se undeva in iluzie. valuri largi de culoare si miscare, pictura, muzica, zambet, plans, strazi, scari, pisici, cladiri vechi, si multe altele, intr-o sauna placuta adunate. rand pe rand au disparut, insesizabil, cand, am deschis ochii si am vazut ceva ce aveam impresia ca mai vazusem. era banda rulanta, iar tu la locul tau de sub lampa, cu umbre largi pe fata. atunci, cuprins de neliniste, am privit banda in spatele meu si am observat statui, una dupa alta, cu fetele ascunse de umbre, la fel si in fata mea. apoi a inceput sa se miste iar cu viteza din ce in ce mai crescanda. am vrut sa intorc capul spre locul unde te aflai, dar nu am mai putut si atunci mi-am dat seama ca si eu sunt o statuie, sunt rece, pur si simplu o bucata de roca. dar gandul meu era inca acolo, in rotunjimea capului frumos sculptat. am ramas inchistat in piatra, captiv, singura hrana fiind aducerile aminte.
maini reci, aplecate peste butoane, trimit un deget pentru butonul final, “send”
Gloomy Sunday
Ascultă melodia aici
Sunday is gloomy,My hours are slumberless
Dearest the shadows
I live with are numberless
Little white flowers
Will never awaken you
Not where the black coaches
Sorrow has taken you
Angels have no thoughts
Of ever returning you
Wouldnt they be angry
If I thought of joining you?Gloomy sunday
Gloomy is sunday,
With shadows I spend it all
My heart and i
Have decided to end it all
Soon therell be candles
And prayers that are said I know
But let them not weep
Let them know that Im glad to go
Death is no dream
For in death Im caressin you
With the last breath of my soul
Ill be blessin you
Gloomy sunday
Marisa Monte
Acum câteva zile am ascultat o melodie a acestei cântăreţe din Brazilia şi mi-a plăcut foarte mult. Ascultaţi şi voi, s-ar putea să vă placă 
Click AICI
Se eu pudesse roubar
as gotas de luar
que vi brilhar
nos olhos teus
guardava aquele encanto
para enfeitar meu pranto
na hora do adeus
Sei que muito breve
tu irás me esquecer
eu sei que vou sofrer
por culpa da minha paixão
eu devia te deixar
mas vou continuar
para castigar
meu pobre coração
Ochiul drept…
