Stare

Pereţii minţii, scrijeliţi necontenit de gânduri, stări care înoată în toate direcţiile, un amalgam de simţăminte… Durerea de cap le coordonează ca un veritabil dirijor. În calmul generat de o muzică ambientală caldă, încerc rezugrăviea pereţilor scrijeliţi, liniştirea stărilor, uniformizarea simţămintelor.

Omul e aşa de complicat, nu poate fi altfel, e una din laturile definiţiei lui. Complicarea asta.. rezultat al vieţii pe care o duce?.. sau viaţa e un rezultat al complicării? Cred că omul s-ar plictisi enorm dacă nu ar fi complicat. Voi ce credeţi?