Impresie despre o recenzie

Am revăzut azi noapte Rambo: First Blood. Unii ar spune ce porcărie, Rambo, ha! Se poate spune şi asta. În ultima vreme m-am pus să revăd câteva filme vechi pe care le-am văzut prima oară fiind copil, pe atunci neînţelegând mare lucru din ele. Erau pentru mine o ocazie să văd împuşcături, explozii, eroi şi asa mai departe. Nu prea am avut cine ştie ce părere bună depsre Stallone până acum, dar pot spune că aici mi-a plăcut. Mai pot spune că filmele vechi, în general, au ceva, ceva mai bun decât multe din prostiile care se scot în prezent. Dar să revin.

Am citit aici un review (recenzie, pentru iubitorii de română) despre filmul ăsta şi am rămas puţin mirat de unele prostii debitate acolo. Nu mai intru în detalii despre cum a jucat Stallone şi despre explozii, bla bla. Ce-mi sare în ochi este faptul că se spune că filmul ne face să credem că războiul din

Rambo

Vietnam a fost un război justificat şi că a fost pierdut din cauza hipioţilor şi politicienilor liberali şi alte aberaţii de astea. Plus faptul că scena de final dintre Rambo şi Trautman este catalogată cam aşa: “Their final scenes together are the stuff of homoerotic dreams, where tears are shed, confessions are given, and bonding is put above all else. Men simply do not behave like this in real life, unless a salad tossing is to follow.” Atâta prostie poate fi debitată în aşa puţine cuvinte… În prezent, dacă nu-ţi place de cineva sau ceva, vii cu argumentul “ce gay!”. Care este o cretinătate. Nu cred că experienţa unui război este una cu care poţi trăi uşor şi este foarte traumatizantă, oricât de dur ai fi. Finalul filmului reprezintă de fapt descărcarea personajului, în sfârşit se deschide şi spune ce are pe suflet. Aici nu este vorba despre politică şi război ci despre efectele traumatizante ale războiului asupra omului. Eu asta am văzut şi asta m-a impresionat. Atâta fac pe ei unii cu teoria conspiraţiei cu mama mă-sii, că prin filmu ăsta vor să ne facă să simpatizăm cu cel care distruge şi omoară. Filmul ăsta mă face să simpatizez, da, însă asta nu înseamnă că aprob distrugerile. Totul putea fi rezolvat dacă Rambo ar fi fost deschis de la început şi ar fi spus poliţistului adevărul, că a aflat de prietenul său care murise şi este afectat. Mă rog, poate. Dar nu despre asta e vorba în film. Filmul ne arată în ce transformă războiul oamenii.

This is your life

YOU HAVE TO REALISE THAT SOMEDAY YOU WILL DIE! UNTIL YOU KNOW THAT, YOU ARE USELESS…

Eyes Wide Shut

Lăsaţi-vă vrăjiţi… tentaţie… mister… plăcere… risc…

Refresh

O săpatămână cu de toate, marcată de festivalul de film francez, care a avut loc la Timişoara, între 5-7 dec. Am vizionat 4 filme care mi-au plăcut mult, însă am remarcat două, şi anume, “Nathalie” şi “Nepreţuit”(Hors de prix). Îmi place umorul, dar şi dramatismul din filmele franţuzeşti, sunt aparte şi de foarte bună calitate, în opinia mea. În Nathalie, o soţie care îşi bănuieşte soţul de infidelităţi, plăteşte o prostituată să îl seducă pe bărbatul ei doar ca să vadă dacă acesta cedează. Însă situaţia nu e ceea ce pare, când, după multe presupuse întâlniri dintre “Nathalie” si soţul infidel, povestite de aceasta soţiei, se dovedeşte că totul a fost o jecmăneală şi că de fapt soţul nici nu o cunoştea măcar pe Nathalie… Mi-a adus aminte de filmul “The Truth About Love”, în care o soţie se dă drept altcineva în scrisori şi telefoane, pentru a vedea dacă soţul ei se lasă sedus de o necunoscută… Şi s-a lăsat…

În “Nepreţuit” un tânăr barman de la un hotel se amorezează de o femeie atrăgătoare, care umbla numai cu oameni bogaţi şi în vârstă. O comedie romantică foarte bună.