Archive for the ‘versuri’ Category
La moartea lui Neamţu
Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă
Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simţire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranţe, câte visuri a păstrat?
Ş-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată
De lemnoasa mân-a morţii inima e stoars-acum,
Şi imaginele-s şterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă esistă) printre nori îşi face drum.
Ai ştiut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?
Că-i o sarcină viaţa? Că-i martiriu să trăieşti?
Ai ştiut tu cum că moartea e un caos de lumină,
Că la finea veciniciei te-aştept stelele cereşti?
De-a vieţii grea enigmă ţie-acuma nu-ţi mai pasă,
Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe când nouă-ncă viaţa e o cifră nenţeleasă
Şi-n zădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.
În zădar ne batem capul, triste firi vizionare,
Să citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim şirul de gânduri pe-o sistemă oarecare,
Măsurăm maşina lumei cu acea măsurătoare
Şi gândirile-s fantome, şi viaţa este vis.
Mihai Eminescu
…
“…
în lumina
grădinii
lumea se face
şi se desface
după capriciul
insectelor
de moment
…”
Yves Broussard
Bună…
“Bună seara, iubito! Te-aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister!
Cu trenul acest… personal si stingher
Buna seara iubito!
Bună seara, iubito!..pot să-ţi spun prin cuvinte că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte,
Că intră iubiri prematur în morminte.
Bună seara iubito!…
Sunt destui care vor să ne pună la uşa iubirii zăvor..,să pună cătuşe cuvântului dor.
Bună seara, iubito!”
Ion Caramitru
This is your life
YOU HAVE TO REALISE THAT SOMEDAY YOU WILL DIE! UNTIL YOU KNOW THAT, YOU ARE USELESS…
…
Venită de unde-i
această amprentă
pe lut
pe care nici neostoitul vânt
nu reuşeşte
s-o estompeze?
Să mor
“Foaie verde ca aluna
Aş muri, da’ nu acuma
La toamnă, când o da bruma
În braţe la Caterina!
Of, of, of, să mor cu capul pe prag
Of, of, of, Lângă cine-mi este drag!”
Olvidarte
Olvidarte es un trago amargo
Que llevare de por vida,
Será luz algún día
Cuando cierre los ojos para siempre,
Amarte fue mi mayor anhelo,
Tenerte a mi lado la dicha,
La esperanza de encontrarte
En la otra vida.
Serás luz encendida
Cuando cierre los ojos para siempre,
Serás la esperanza viva
Cuando calle en esta vida,
Serás lo que he querido que fueras,
Serás AMOR MIO, la carne viva
De mis puros sentimientos
Y llegaras hasta donde no he podido.
Carlos Alberto Garcia
Nu uita
Lângă dragostea noastră firul cu plumb nu stă drept.
Dimi
M-am trezit dimineaţa aceasta cu
un cântec din vis încă dansând
pe nicovală şi scăriţă
şi o mică rană pe umăr prin care
sângele meu ieşea.
Am vrut să-l întreb unde se
grăbeşte, dar era ursuz, aşa
că am renunţat.
Scrieti un comentariu
Scrieti un comentariu
Scrieti un comentariu



