Uite
Uite ce de opţiuni. Uite ce de posibilităţi. Uite câte se întâmplă. Uite câţi sunt în lista de mess. Uite ce bună e aia, frate! Uite ce dezordine e la mine în cameră! Uite că iar n-ai luat pâine! Uite un pitbull fără botniţă! Uite câte mâţe printre blocuri. Uită-te în jur, ce de oameni animalici. Uite, am pus Norah Jones:) Uiteeee… îngheţată, hai să ne luăm! Uite, ce zici să alergăm prin centru şi să cântăm Pasărea Colibri? Uite ce târziu e! Uite că a plecat şi
ultimul tramvai, fras! Uite ce amar de vreme se abate peste noi. Uite cum am pierdut şi trenul, cateva secunde au lipsit… Uite acolo, curcubeu! Uite dincolo, cur fără beu!
) Uite-te la ăla, ce bârnău are! Uite cum licăreşte lumina la mine-n cameră. Uite cum se joacă umbrele. Uite cum mă umbresc şi eu printre ele. Uite ochelarii uitaţi la mine pe masă… Uite foile scrise, mărturia unei prezenţe. Uite patul gol. Uite-mă, golit.
Revelaţia
Ziua de ieri m-a adus brusc cu picioarele pe pământ şi mi-a adus aminte că trăim într-o societate cam anapoda, zic eu. Am fost la berărie, la fabrica de bere Timişoreana (din Timişoara, clar) şi am cerut o nefiltrată. Chelneriţa zice că nu mai au. Păi cum, tocmai aici nu mai aveţi? S-au gătat butoaiele fabricii de bere? La care ea, nu, doar că nefiltrata nu se face aici.. o primim cu tirurile… Poftim? Cum adică primiţi bere Timişoreana nefiltrată cu tirurile?? Păi nu aici e fabrica de bere? Păi da, dar nefiltrata o primim cu tirurile, nu ştiu exact de unde, eu sunt numai chelneriţă.. Probabil de la Cluj.
Şi a mai murit o legendă, cel puţin în mintea mea. Ştiţi ce? Mă f.t în Ursus şi în tirurile lor.
Dileme
Prelucrând acu nişte poze am constatat că nici una din variante nu mi-au plăcut sau nu mi-au ieşit aşa cum aş fi vrut.
Atunci când credeam că am atins ceea urmăream, găseam o nouă opţiune şi o încercam, constatând că e mai bine aşa parcă, apoi iar mă răzgândeam şi aşa mai departe. Ce deduc de aici? Că eu am o problemă (printre multele dealtfel) şi anume că nu mă pot hotărî asupra unui aspect sau altul, cel puţin nu uşor. Ori asta, ori chiar nu mă pricep deloc la prelucrat poze.
Cred că o concluzie ar suna cam aşa: cu cât avem mai multe, cu atât suntem mai nemulţumiţi.
Little by little
Şi aşa se consumă noaptea, my god is supposed to go to bed. But tomorrow my god will have woken up on the wrong side of the bed.
După vizionarea capodoperei cinematografice Legături bolnăvicioase, mintea mea a început să patineze pe culoarele acoperite cu polei ale unui vortex ireal. E ireal totul, tot ce se petrece.. Staţi… să pun o melodie… Am pus, da, una faină care va suna bine în întuneric (Oasis – Don’t go away). Un pic cam vioaie, însă, pe alocuri, dar ce mai contează, oricum tastele gălăgioase îi fac o concurenţă demnă de luat în seamă. Chiar aşa! Tastatura asta m-a suportat atâţia ani de zile, tastatura asta a fost martoră la atâtea momente, la satisfacţia iniţială de a juca primele jocuri la compul meu, la primele conversaţii pe mirc de la mine din casă, la primele referate pentru facultate, la redactarea licenţei (doamne, sunt licenţiat! uf… şi iar uf)… la cele mai intense conversaţii pe mess, da, messul ăsta, dumnezeul tânărului de azi… de fapt avem noi mulţi dumnezei. Tastatura mea e veche şi gălăgioasă. Cred că o voi înlocui. Dar nu o voi arunca. Sunt prea melancolic. Mă rup cu greu. Dar să nu intrăm în detalii acum despre asta.
Şi acu Liam Gallagher începe să-mi cânte despre şampanie şi supernove pe cer, parcă astea merg bine cu acel vortex care se materializează little by little. Unde fras mai ajung eu până la urmă?
00:52
The best is yet to come, as they say. Voi crede asta pentru că e prea interesant să nu o fac…
Seri scăldate de lumina slabă, roşiatică, ce şi-a făcut culcuş în odaia asta în care mă aflu de-atâta amar de vreme. Uneori seri vulcanice, alteori seri în care ai fi putut băga mâna-n foc că prin tavan plouă, la cât de plouat eram.
Vechiul să rămână în urmă, noul să vină.
…
Dacă te-ai lăsa dusă de val, aş face furtună pe mare!
La moartea lui Neamţu
Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă
Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simţire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranţe, câte visuri a păstrat?
Ş-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată
De lemnoasa mân-a morţii inima e stoars-acum,
Şi imaginele-s şterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă esistă) printre nori îşi face drum.
Ai ştiut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?
Că-i o sarcină viaţa? Că-i martiriu să trăieşti?
Ai ştiut tu cum că moartea e un caos de lumină,
Că la finea veciniciei te-aştept stelele cereşti?
De-a vieţii grea enigmă ţie-acuma nu-ţi mai pasă,
Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe când nouă-ncă viaţa e o cifră nenţeleasă
Şi-n zădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.
În zădar ne batem capul, triste firi vizionare,
Să citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim şirul de gânduri pe-o sistemă oarecare,
Măsurăm maşina lumei cu acea măsurătoare
Şi gândirile-s fantome, şi viaţa este vis.
Mihai Eminescu
Stare
Pereţii minţii, scrijeliţi necontenit de gânduri, stări care înoată în toate direcţiile, un amalgam de simţăminte… Durerea de cap le coordonează ca un veritabil dirijor. În calmul generat de o muzică ambientală caldă, încerc rezugrăviea pereţilor scrijeliţi, liniştirea stărilor, uniformizarea simţămintelor.
Omul e aşa de complicat, nu poate fi altfel, e una din laturile definiţiei lui. Complicarea asta.. rezultat al vieţii pe care o duce?.. sau viaţa e un rezultat al complicării? Cred că omul s-ar plictisi enorm dacă nu ar fi complicat. Voi ce credeţi?
Sa incepem ziua razand

see more Celeb Look-A-Likes
Comentarii (5)
Comentarii (3)
Comentarii (5)



