Erau

Erau vremuri când îţi spuneam că te iubesc şi ţi se ridicau colţurile gurii, erau vremuri când îmi spuneai că mă iubeşti şi pieptul mă ridica de pe podea, erau vremuri când mă căutai şi mă găseai, erau vremuri când alergam cu petale în mână, era…

NU MAI SUNT! Nu, nu mai e nimic, nimicul e întunecat, lumina a fost pătată treptat cu negru, bidineaua din mâna ta nu mai ştie să picteze, nu mai ştie decât să stropească, împroaşcă totul cu NEGRU.

(Dar.. ştiu, ştiu că poţi să pictezi frumos, în tine mai e căldură, cred şi…)

Nu! Nu mă mai ia valul! Acum, că am prins în mână ramura de pe marginea apei, ar fi o prostie să îi dau drumul. Îmi place să înot, dar nu non-stop, iar tu eşti o sirenă.

Când voi mai ajunge pe malul apei, probabil că vei scoate capul din apă. Atunci îţi vei da seama: am avut puterea să mă transform şi eu în sirenă şi să trăiesc în apă cu tine, iar tu m-ai gonit… Cu greu am devenit iar om. Tu, însă, nu eşti capabilă de nici o tranformare şi nu trăieşti decât pentru tine. Încearcă, prinde şi tu ramura de pe mal.. Se va rupe.

blacktears.jpg

Reclame

3 comments so far

  1. Liana on

    Se pare ca incepi sa te vindeci… 🙂

  2. golby on

    Încet, încet…

  3. Olimpia on

    Daca am inceput sa vreau sa te citez candva, inseamna ca ai ajuns sa fii cumva unul dintre scriitorii mei preferati … Astept cu nerabdare clipa cand imi vei da un autograf pe intaiul tau roman… pana atunci… cu stima ,fosta colega si actuala prietena (sper:D)… si urarea „Sa-ti scrie condeiul cat mai multe!”:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: