New entry… bla bla…

Noapte cu briză de ventilator, adierea încearcă să facă totul puţin mai rece.. Reuşeşte într-o oarecare măsură. „Mailul meu către tine” nu mai are nici o semnificaţie în prezent, azi este încărcat de alte repere. A trecut deja aproape un an de când mă refugiam aici ca să îmi scriu amarul, poate singura metodă prin care mă lepădam de el.

Ok.. acum, întors de pe la turci, de prin munţi, aerisit bine, înnegrit, cu părul în vânt, mă simt.. la fel:)) …de bine ca înainte de plecare! Unii ar vrea să plece, departe de locurile de baştină, în alte ţări, să trăiască acolo,  iar apoi dacă se poate altundeva şi tot aşa.. Mie însă nu îmi surâde ideea. Sigur, îmi place să mă plimb, să cutreier, să umblu, să văd locuri, oameni, munţi (mai ales), mări, ţări… Dar la final tot mă cuprinde dorul de casă, dorul de locurile unde am crescut. Ăsta sunt 🙂

Reclame

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: