Şi timpul…

trece. Cred că încep să îmi dau seama de asta mai clar de când au început să moară oameni. A început cu rude îndepărtate pe care abia le ştiam sau nu le ştiam deloc.. Apoi au început să moară persoane publice pe care le admiram.. Îmi aduc aminte ce rău mi-a părut când a murit Pittiş. Azi a murit bunica unei prietene. Vor începe să moară şi din rudele apropiate, aşa, încet, unul după altul.

Moartea este grea pentru cei ce rămân în viaţă. Ştiu că e 8 martie. Dar m-a părăsit „La mulţi ani”-ul.

Reclame

6 comments so far

  1. Oli on

    Cipi, acealsi lucru simt si eu…nu stiu de il percep de-abia acum, de cand ne-am nascut noi, mor oameni in jurul nostru… Tind sa cred ca de-abia acum ne-am maturizat suficient de mult incat sa constientizam rolul nostru pe pamant, efemeritatea vietii si lucrurile cu adevarat importante care ne incojoara…
    Am trecut intr-o alta etapa a vietii!

  2. noaptebunacopii on

    Aud cum trece…

    Aud cum trece timpul
    pe cărarea dintre lumi.
    Îi văd paşii pe piele,
    îi miros adierea
    şi, aproape, îi simt gustul
    în palme.
    De afară, luna cea nouă
    mă priveşte strâmb şi nepăsător.
    Ţipătul păsării de noapte
    sfâşâie ploaia din depărtare.
    Pe un nor,
    Dumnezeu tocmai a încheiat
    ultima pagină
    din registrul unic de control.
    Închid fereastra…
    Şi ascult cum trece timpul.

    Aşa este, cu fiecare moarte ce ne atinge, noi trecem într-o altă etapă a existenţei noastre. Că-i bine sau rău, cine poate spune?

    Cu prietenie, Adele
    http://www.noaptebunacopii.wordpress.com

    • golby on

      Mulţumesc!

  3. Roxi on

    Cipi, multumesc! Nici nu vreau sa spun prin ce-am trecut astazi, in viata mea… Niciodata, a fost oribil, teribil, n-am cuvinte sa descriu. Doamne, nici nu-mi vine sa cred, era ca mama. Ca mama…

  4. mada11 on

    Ca timpul trece, ne dam seama de mici. Ca trece prea incet, sau prea repede, simtim mereu ca trece. De murit…mor in jurul nostru oricand fiinte dragi. E normal; noi inflorim, ele imbatranesc. Insa existenta noastra ia o alta turnura cand simtim moartea aproape de noi.

  5. Milina on

    Sincere condoleante!

    Nu te cunosc, dar stiu prin ce treci tu acum si cat iti este de greu sa te obisnuiesti … cu faptul ca s-a dus, ca nu ii mai poti vorbi cu drag, ca nu va mai intra pe usa, ca nu veti mai face lucruri impreuna,… ca nu mai exista.
    E oribil!:( Eram mica si ma simteam atat de neputincioasa in fata pierderii tatalui!
    Sa stii ca timpul iti va sterge durerea!
    Nu esti singura! >:d<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: